Mă cheamă Cătălin, și nu sunt din Bacău.Sunt din Focșani.
M-am mutat acum 5 ani în oraș și sunt bacauani care nu știu că există locuri spectaculoase de apă, cu faună specifică. Sau, știu că există, dar nu le-au explorat. De ceva timp un nou sport a apărut la orizont, iar eu m-am îndrăgostit de el și am făcut și pe alții să se îndrăgostească. Nu mi-a fost greu.
“merge cu SUP-urile? ” sau ” ne dăm cu placa diseară? ” au devenit întrebări legitime în micul nostru grup local de pasionați.
SUP, abreviere logică, inventată de alții, pentru Stand Up Paddle Board, și asta pentru că SUPB ar fi fost greu de pronunțat 🙂 Prima dată am văzut SUP în Vama Veche și am închiriat pentru o oră. Mici valuri, eu pentru prima dată, așa că nu am putut padela în picioare, ci doar in genunchi, dar m-a cucerit. Am comandat imediat ce am ajuns la Bacău. Nu a fost atunci cea mai buna alegere după cercetarea precară a elementelor decizive ce țin de achiziționarea unei plăci, dar am făcut-o cu bucurie și entuziasm! Știam de lacul de la Insula de Agrement, dar nu am vrut să am ochi mirati asupra mea la primele încercări de a padela în picioare, așa că am întrebat colegii de alte locuri cu apă. Am fost indrumat catre Coada Lacului, în Delta Bistritei, lîngă pădurea veche de sălcii, loc fabulos când nu este aglomerat, plin de frumos și de liniște. Am învățat acolo să “‘merg pe apă”. Și, de atunci, ori de câte ori am ocazia, seara târziu, Sau ture lungi de Delta Dunării, lacuri mari din țară, am SUP-ul în mașină și nu ezit să mă bucur de liniștea din mijlocul apei. Și am convins pe mulți alții.
Mă cheamă Cătălin și îmi place în mijlocul apei. Să ascult vântul cum bate, și să mă atingă razele de soare.