Scurtă introducere

Despre faptul că dealurile bacoviene și împrejurimile sunt extraordinar de bogate, dincolo de frumusețea lor, am scris și vom mai scrie.
Aici vom vorbi despre un arbust sălbatic extraordinar de polivalent, atât din punct de vedere medicinal cât și alimentar, și anume despre porumbar, cu denumirea științifică de Prunus Spinosa. Acesta este un arbust spinos, având înălțime de 1-3 metri maxim iar fructele lui poartă denumirea de porumbele sau porumbe.

Porumbelele sunt fructe mici asemănătoare cu prunele, dar mai rotunde și cu gust diferit, deosebit. Se presupune chiar că porumbarul ar fi de fapt strămoșul prunului.

Aria de răspândire este de la câmpie până în zonele submontane, în zona Bacăului găsindu-se preponderent pe dealuri.

Cea mai veche dovadă a folosirii porumbarului este estimată ca datând de acum 5.300 de ani, urme de porumbele fiind găsite în stomacul unei mumii, ”Otzi, omul de gheață”, descoperite în Munții Alpi.

Deși fructele sunt mici în condiții prielnice porumbarul este foarte productiv având densitate mare de fructe pe ramuri, făcând astfel culesul fructelor mai eficient. În unele locuri arbuștii pot forma desișuri și astfel pătrunderea printre arbuști poate fi destul de dificilă.

Porumbelele sunt acruțe, amărui și astringente atunci când sunt proaspete și nu foarte bine coapte, cum se spune în popor, îți fac gura pungă atunci când le mănânci.

Perioada de cules este in lunile octombrie-noiembrie.

Mai departe vom vorbi despre proprietățile acestor fructe și ale acestui arbust, atât din punct de vedere medicinal cât și alimentar. Și veți vedea mai jos că poate fi și o sursă de a ne suplimenta veniturile financiare.

Proprietăți medicinale

Porumbelele sunt fructele sălbatice de la noi cele mai bogate în tanin, acesta fiind un antioxidant foarte puternic ce îmbunătățește imunitatea organismului. Au acțiune astringentă și diuretică și sunt recomandate în combaterea durerilor de stomac, diaree, afecțiuni renale, tuse convulsivă, ajută la eliminarea toxinelor din corp și în combaterea obezității. De asemenea ajută la stabilizarea pulsului inimii și la reglarea tensiunii arteriale.

Florile de porumbar se culeg la final de februarie până pe la începutul lunii aprilie. Se pun la uscat și se folosesc pentru ceai. Au proprietăți antibacteriene, antiinflamatorii și expectorante. Ceaiul de flori se poate folosi pentru ameliorarea stărilor de oboseală cronică și a insomniilor, a durerilor de cap și a afecțiunilor cardiace.

Mugurii de porumbar au acțiune tonică generală și sunt un bun stimulent în mecanismele de creștere și ajută la ameliorarea dezechilibrelor hormonale.

Coaja porumbarului este bună pentru prepararea ceaiurilor ce ajută la curățarea plămânilor.

Frunzele se culeg în luna iulie și pot fi folosite în tratamentul erupțiilor tegumentare, a bolilor de rinichi și pentru eliminarea toxinelor din corp.

Proprietăți alimentare

Porumbelele conțin glicozide, acizi organici, săruri de magneziu și potasiu, calciu, potasiu, zinc, fier, provitamina A, complex de vitamine B, vitamina C.

Din porumbele se poate prepara dulceață, vin, sosuri pentru fripturi, sirop. De asemenea se poate prepara și lichior, în Spania se prepară “pacharan”, în Italia “bargnolino”, în Franța ”prunelle” și așa mai departe.

Contraindicații

Nu se recomandă consumul excesiv de porumbele întrucât au un conținut redus de glicozid al acidului cianhidric. De asemenea nu se recomandă consumul de fructe crude. Este contraindicat consumul de către femei însărcinate și femei care alăptează.

Valoare economică

Pe piața liberă fructele se vând cu prețuri cuprinse între 25 și 35 de lei/Kg. În aproximativ 2 ore am reușit să culeg 8Kg de fructe frumoase (vezi imaginea). Asta ar însemna o producție de aproximativ 100lei/oră. Dacă mai scădem cheltuielile de deplasare și timpul pierdut cu deplasarea și vânzarea lor, un om sârguincios ar putea produce aproximativ 400 lei/zi. Este o sumă frumoșică ce poate rotunji bine venitul casei.

Pentru cine se încumetă la mai mult, poate încerca să producă în casă diverse preparate alimentare și băuturi.


Autor: Iulian Vimp