Category: natură

Zilele cu sănzâiene

Fiecare anotimp și fiecare perioadă are pe Via Bacovia o altă înfățișare, o altă haină, astfel că ieșind din peisajul citadin mereu vei descoperi ceva nou și frumos, totodată!

În această perioadă pe dealul Osebiți, aproape de Capela Gherț, îți răsfață privirea un frumos “câmp” plin de galbenul florilor de sânzâiene. Dacă vei avea răbdarea să aștepți apusul vei descoperi că peisajul se transformă, culorile devin calde iar atmosfera va fi înspțită de cânt nesfârșit de greieri și alte insecte. Cum cuvintele pot fi uneori de prisos lăsăm imaginile să îți spună povestea.

Aprilie cu surprize reci

Un episod de iarnă târzie a adus în luna aprilie un strat consistent de zăpadă peste dealurile bacăuane, făcând primăvara mai iarnă decât iarna ce tocmai s-a încheiat. Pe ici pe colo semnele de primăvară încercau timid să se afișeze.

Frumusețea momentului o regăsiți imortalizată mai jos în câteva fotografii realizate de vimp.ro:

Primăvară cu ruscuțe

Încă ducând zăpezi pe coastele mai umbrite, dealurile bacăuane ne oferă zilele acestea un frumos spectacol de galben intens, au apărut primele flori cu inflorescența bogată și flori mari, frumos strălucind în lumina soarelui încă rece. Este vorba despre ruscuțe sau ruscuțe primăvăratice, flori frumoase ce apar imediat după topirea zăpezilor.

Ruscuța, cu numele științific Adonis vernalis este o floare ce apare pe coastele abrupte ale dealurilor cu iarbă de pășunat, fân. Mai este cunoscută în popor cu diverse denumiri, în funcție de zonă: buruiana-calului, chioara-găii, cocoșei, dedinița, dediței galbeni, scânteiță, spânț de cal, floarea-Paștelui. În Romania planta este declarată monument al naturii.

Ruscuța are și proprietăți fitoterapeutice, având proprietăți sedative și diuretice. Pentru uz medicinal se recoltează partea aeriană a plantei.

Mai jos câteva fotografii, sperăm să vă placă:

(autor vimp.ro)

Porumbarul (Prunus spinosa)

Scurtă introducere

Despre faptul că dealurile bacoviene și împrejurimile sunt extraordinar de bogate, dincolo de frumusețea lor, am scris și vom mai scrie.
Aici vom vorbi despre un arbust sălbatic extraordinar de polivalent, atât din punct de vedere medicinal cât și alimentar, și anume despre porumbar, cu denumirea științifică de Prunus Spinosa. Acesta este un arbust spinos, având înălțime de 1-3 metri maxim iar fructele lui poartă denumirea de porumbele sau porumbe.

Porumbelele sunt fructe mici asemănătoare cu prunele, dar mai rotunde și cu gust diferit, deosebit. Se presupune chiar că porumbarul ar fi de fapt strămoșul prunului.

Aria de răspândire este de la câmpie până în zonele submontane, în zona Bacăului găsindu-se preponderent pe dealuri.

Cea mai veche dovadă a folosirii porumbarului este estimată ca datând de acum 5.300 de ani, urme de porumbele fiind găsite în stomacul unei mumii, ”Otzi, omul de gheață”, descoperite în Munții Alpi.

Deși fructele sunt mici în condiții prielnice porumbarul este foarte productiv având densitate mare de fructe pe ramuri, făcând astfel culesul fructelor mai eficient. În unele locuri arbuștii pot forma desișuri și astfel pătrunderea printre arbuști poate fi destul de dificilă.

Porumbelele sunt acruțe, amărui și astringente atunci când sunt proaspete …

Continue Reading→