Un început ca vremea de toamnă
Când toamna îmbracă dealurile Măgurei în nuanțe de arămiu, fiecare pas pe potecile Via Bacovia devine o poezie.
Drumeția noastră de weekend, surprinsă și în postarea de pe pagina oficială Via Bacovia, a fost mai mult decât o simplă ieșire în natură — a fost o călătorie prin liniște, prin culori și prin respirația molcomă a toamnei băcăuane.
Am pornit dis-de-dimineață, cu rucsacurile ușoare și inimile deschise din stația de autobuz. Aerul era răcoros, iar lumina soarelui ba ajungea, ba nu ajungea la noi. Pădurea de la poalele Măgurei ne-a primit cu un miros curat de pământ umed și frunze, iar liniștea era spartă doar de pașii noștri și ici colo de lătratul câinilor, bucuroși că au venit turiștii pe traseu.
Drumul care leagă prezentul de istorie
Traseul ales face parte din rețeaua Via Bacovia — o inițiativă care aduce împreună mișcarea, istoria și patrimoniul. În zona Măgurei, natura păstrează armonia cu rusticul și cu viața oamenilor.
Printre ei se numără și Emil Brăescu, boierul vizionar care a construit școala satului și a lăsat în urmă Conacul Rosetti-Brăescu — un simbol al responsabilității și al eleganței de altădată.
Traseul urmează poteci vechi, drumuri de căruță și segmente de pădure care se deschid spre panorame neașteptate și poieni blânde. Este acel moment când realizezi că turismul local nu înseamnă doar mișcare, ci și o legătură cu locul.
Peisajul care vorbește în culori
Fotografiile din postare spun totul: frunzișele arămii, cerul limpede, grupul de drumeți zâmbind. Toamna aici are o intensitate aparte — parcă fiecare copac vrea să fie pictor, fiecare vale să devină poezie.
Din când în când, câte o poiană largă ne oferea un loc perfect pentru pauză. O gustare, o glumă, un zâmbet — și apoi iar la drum. Nimeni nu se grăbea; toți păreau să simtă că e mai important să „fii acolo” decât să „ajungi undeva”.
De ce iubim aceste drumeții
Via Bacovia nu înseamnă doar trasee marcate. Înseamnă comunitate. Înseamnă prieteni care își dau bună dimineața la punctul de plecare și care își împart ceaiul cald la sosire.
Înseamnă redescoperirea naturii locale, a locurilor de lângă casă, a rădăcinilor culturale și a poveștilor care dau identitate Bacăului.
Drumeția aceasta a fost dovada că nu e nevoie de distanțe mari ca să trăiești o aventură. E suficient un pas, o zi senină și dorința de a privi altfel lumea din jur.
Încheiere
Când am coborât din nou spre sat, soarele dădea să se acundă pe după dealuri. Lumina era caldă, aurie, și totul părea că se așază în tihnă.
Ne-am întors acasă cu obrajii roșii, bocancii prăfuiți și inimile ușoare.
Drumeția de pe Via Bacovia nu este doar o experiență turistică — este o reîntoarcere la echilibru, la poezie din noi și la frumusețea simplă a naturii.
Iar dacă încă nu ai fost… ei bine, toamna e momentul perfect să o descoperi.
Inițiator proiect Via Bacovia, fotograf amator, alergător. De profesie “calculatorist”.
